Înghițitorii de ulei // Între realitate și ficțiune

club de filme — 25.4.2022 17:00

Institutul Maghiar de Etnografie și Antropologie din cadrul UBB Cluj și Fundația Tranzit prezintă seminarul deschis din acest an al cursului de Film și Antropologie:
ÎNTRE REALITATE ȘI FICȚIUNE
Un club de filme despre transgresarea granițelor între realitate și ficțiune

20:00 Jan Svěrák: Înghițitorii de ulei (Ropáci), 1987, 20’ (film în limba cehă, cu subtitrare în maghiară)
Discuție despre film (în limba maghiară)

Prezintă: Szabó Adrienn (studentă la secția de etnografie și antropologie)
Invitat: Beretvás Gábor (istoric și critic de filme)
Seminar coordonat de: Dr. Könczei Csilla – conferențiar universitar

Eveniment gratuit.

Jan Svěrák (1965-) actor, regizor de film, scenarist ceh. Între 1983 și 1988 a studiat filmul documentar la Universitatea de Cinematografie din Praga. Scurtmetrajul său de succes mondial “Înghițitorii de ulei” a fost lucrarea sa de diplomă la universitate, pentru care a primit “Premiul Oscar pentru studenți” în 1989.
Povestea filmului urmărește descoperirea de către oamenii de știință a unei noi specii de animale care se hrănesc cu petrol și se ospătează cu plastic. Spre deosebire de oameni și de alte ființe vii, această specie se hrănește cu dioxid de carbon. Ea duce un stil de viață ascuns, motiv pentru care este dificil pentru cercetători să o depisteze. Echipa de cercetători organizează o expediție pentru a o depista. Locația - habitatul creaturii - este un district minier degradat din nordul Boemiei. Aceștia găsesc “mâncătorul de petrol” într-o mină de cărbune, capturează un exemplar tânăr și încep să îl studieze. Ulterior, acesta este eliberat în habitatul său natural, deoarece se decide că nu este în pericol de dispariție. Preferă gazele de eșapament în locul aerului, iar oxigenul este dăunător pentru ei. Micul mamifer “descoperit” primește și un nume științific în film: Pacurofagus oxitoxicus.
Povestea absurdă, care este de fapt un pamflet vizual ironic împotriva poluării crescânde, a fost crezută de mulți la momentul lansării sale ca fiind adevărată. În cadrul discuției de după proiecție, participanții vor explora mijloacele pe care regizorul le-a folosit pentru a înșela publicul, se va problematiza faptul că o mare parte a audienței cred în știri complet neverosimile și se va analiza cum funcționează mecanismul de propagare a știrilor false.